MEGA: Studiul educației moderne

Educația a existat mereu pe parcursul timpului în societatea umană, avînd o importanță esențială. Luînd în considerare dezvoltarea noastră ca umanitate, și progresele mărețe pe care le-am atins, am considerat captivant să facem o analiză a stării educaționale moderne, drept proiect la Modulul Psiho-Pedagogic.

Definirea

Nu putem analiza și compara procesele și structurile educaționale fără a avea o definiție concretă a acesteia. Aceasta ar fi precum să cauți “cikîș” într-un magazin fără a ști că aceasta este “ieșire” (tradusă din turcă). Fiind ca ingineri, ar fi frumos să abordăm aceasta ca o problemă inginerească, de aceea este nevoie de o definiție concretă a acestui fenomen.

Deci… ce este educația?

Noi vom defini educația, ca procesul de implicare conștientă în învațarea a unui individ. Tata, mama, profesorul, coreograful, sau chiar vecinul Sanduță care te învață să arunci cu pietre în vrăbii, toți conștient încearcă să te învețe anumite abilități, fie maniere, cunoștințe generale, dansul, sau cunoștințe militare. Ei încearcă să utilizeze procesele noastre naturale de a învăța (adapta) ca noi să însușim anumite chestii. O analogie bună a educației ar fi cultivarea plantelor. Agricultorul asemenea unui educator plantează anumite semințe, și le creează anumite condiții ca acestea să se dezvolte într-un anumit mod. Acestea se pot dezvolta și singure, dar însăși procesul de implicarea agricultorului o numim cultivare (agricultură), iar în cazul învățării: educare. Acum în dependență de agricultor, semințe și condițiile de creștere, poate rezulta o roadă bună sau nebună.

De ce anume această definire?

Definiția trebuie să vie din înțelesul oamenilor. Deci haideți să ne raportăm la părerea generală ce înseamnă educația:

Piatra prețioasă dacă nu e șlefuită nu strălucește ― (proverb japonez)

Deci ca o persoană să lucească trebuie cineva să lucreze asupra ei.

Educația este acțiunea adulților asupra tinerilor cu scopul de a le forma trăsături fizice şi intelectuale ― (Durkheim)

Adică o acțiune a cuiva cu o anumită experiență asupra cuiva fără expriență, cu scopul de a influența cursul natural de dezvoltare.

Scopul educației este transferul de flacăra. ― (Vasile Ghica)

Prin flacără putem înțelege: experiență, cunoștință, cultură, moralitate, etc. În cazul educației, acestea trebuie să fie prinse, însușite, dezvoltate pentru a fi transmise mai departe.

Așa a fost educat acasă ― (din popor)

Se mai zice în popor cînd un copil se comportă un pic mai nepoliticos, probabil din cauza influenței a unor anumiți factori, care deodată se presupune a fi cei familiali, copilul aflîndu-se acasă majoritatea timpului. Aceasta defapt presupune și că educația poate avea efecte mai negative, dacă nu este abordată corect. Prin urmare educația nu o putem considera în esența sa ca bună sau rea.

Copil needucat ― (din popor)

Se zice în popor cînd un copil se comportă cu neconștientă față de normele sociale, copilul avînd un caracter prost, simțindu-se lipsa de implicare din partea celor mai experimentați în dezvoltarea acestuia. Din aceasta deducem că individul se poate dezvolta și fără implicare cuiva (aceasta nu ar fi educare), avînd deseori rezultate negative.

Educația este activitatea de disciplinare, civilizare și moralizare ― (Kant)

Cum s-a menționat mai sus de mai mulți autori, educația disciplinează și pregătește de societate, dînd un bagaj de valori și moralități din generație în generație.

Educaţia unui popor se judecă după ţinuta de pe stradă. Văzând grosolănia pe stradă eşți sigur că o vei găși şi în casă ― (Edmondo De Amicis)

Dar totuși în dependență de popor, percepția de moralitate și civilizare se schimbă. Și educația poate fi și grosolană, neculturală din perspectiva altor culturi. Spre exemplu în cultura Spartană educația militară era de bază, pe cînd pe timpul nostru aceasta are un caracter mai mult barbar.

Educația este acțiunea de formare a individului pentru el însuşi (Herbart)

Educația nu presupune neaparat implicare exterioară, poate fi și implicarea conștientă în dezvoltarea personală.

Deci, din păreri populare, și a marilor filozofi, educația presupune formarea a unui individ cu implicare conștientă pentru a influența dezvoltarea a anumitor experiențe, cunoștințe și moralități într-o anumită direcție. Deși, aceasta nu presupune imposibilitatea dezvoltării naturale, fără implicarea conștientului, nici că educația ar avea un caracter benefic.

Evaluarea eficienței învățării limbilor străine

Acum că am definit educarea, putem analiza educația în zilele de astăzi.

Scopul primordial al educație este să îmbunătățească, să eficientizeze ― procesele naturale de adaptare (învățare) ― creînd un mediu care impune aceste procese spre a dezvolta individul în direcția necesară. La fel precum și un agricultor întreține și creează anumite condiții, ca să eficientizeze procesul natural de creșterea plantelor. Deci, să observăm sistemul educațional școlar modern, pentru a determina cît de bine urmează acest scop. În urmare vom evalua un caz real:

Avem un copil arbitrar Moldovan ‘Y’, care a trăit într-un mediu influențat oarecum de limba rusă prin televiziune, jocuri, filme, și cultură. Copilul nostru n-a fost forțat sau impus de nimeni să învețe limba rusă, aceasta “s-a prins de el” din circumstanțe.

‘Y’ a crescut, și a devenit elev. Acum acesta se afla într-un mediu creeat special pentru însușirea anumitor competențe, una din acestea fiind chiar ‘învățarea unei limbi’ (în cazul nostru va fi anume limba engleză). Noi știm cu siguranță că ‘Y’ este destul de competent să asimileze o nouă limbă, luînd în considerare că deja a mai făcut aceasta inconștient cînd a învățat rusa.

Pe parcursul a 8 ani, progresul lui ‘Y’ în limba engleză este de nevăzut. Deci limba rusă, fiind vorbită doar la televizor, în cîntece și filme, a fost învățată în mai puțin de 4 ani; iar limba engleză, cu mediu special creat pentru învățare, n-a fost nici cum asimilată nici în 8 ani. Luînd în considerare scopul educației definit mai sus, putem spune fără îndoială că școala nu și-a îndeplinit scopul, și prin urmare că școala suferă anumite probleme în procesele ei educaționale (în cazul nostru, la educarea limbilor străine). Fiind că ‘Y’ în mediu natural reușește să învețe mai eficient o limbă, decît la școală, rezultă că școala în cazul dat nu reușește nici să replice mediul natural în care copilul învață limba, nici nu mai vorbim de eficientizarea acestuia.

Evaluarea educației de bază

Dar totuși nu putem ignora cunoștințele generale, ca scrisul, cititul, ș.a. care practic niciodată nu se învață fără o implicare conștientă (un oarecare educator), cum ar fi școala.

Defapt nici nu putem compara în cazul dat metodele de educarea generală a copiilor, cu metodele instinctive de educare, cum am făcut în cazul anterior, din cauza că copii lipsiți de o oarecare ghidare sunt dezavantajați, și rămîn neliterați. În cazul dat determinarea eficienței se face prin compararea diferitelor metode de educare.

Utilizarea exemplului în scopuri pedagogice

Luînd toate acestea în considerare, cum putem îmbunătăți calitatea metodelor educaționale? La fel cum am stabilit ineficiența metodelor educaționale în ce privește învățarea limbilor străine sau eficiența educării generale, putem deduce eficiența la orice proces educațional.

Analizînd și comparînd în continuu dezvoltarea, și evoluția abilităților studenților într-un proces educațional, deducem eficiența metodelor utilizate de noi. Sau în timpul încercării de a “eficientiza metodele”, putem să concludem impactul schimbărilor încercate. Desigur, deseori rezultatul final poate fi foarte îndelungat, dar comparînd dezvoltarea studenților influențați de metodele educaționale aplicate și dezvoltarea instinctivă, sau comparînd dezvoltarea studenților sub influența a diferitelor metode educaționale, am putea deduce schimbările necesare pentru îmbunătățiri, alegînd acțiunile cu influență cea mai pozitivă.

PMV: Product Minim Viabil

Guy Levi¹, spre exemplu, propune un sistem educațional care reduce importanța curiculei de stat în favoarea libertății profesorilor. Astfel să dea mai multă putere creativității profesorilor, și să reducă din dificultatea ministerului educației de a prevedea toate situațiile posibile și toate problemele specifice fiecărei clase.

Atelier de lucru "Școala Viitorului" organizat de TekWill, în cooperare cu Guy Levi, la Chișinău 2022

Levi propune ca profesorii să adapteze fiecare lecție după clasa pe care o învață, avînd în vedere competențe generale cerute, care copii trebuie să le dezvolte în urma lecțiilor. În viziunea lui lecția trebuie să prezinte un produs ca într-un mediu de piață, și profesorii să fie creatorii unui produs minim viabil (Minimum Viable Product) ca în domeniul afacerilor. Aceasta are scopul să reducă raportul dintre efort/eșec. Profesorii dintr-un amalgam de idei, cu scopuri bine definite, vor încerca să creeze niște lecții, care le vor testa pe un grup mai mic de elevi sau direct pe o clasă. În urma “testărilor” vor deduce avantajele, dezavantajele și direcția spre care ar putea îmbunătăți metoda lor de educare. Aceasta poate fi gîndită ca o prototipare.

Deci…

Deși educația a existat pe tot parcursul existenței umane, există loc de îmbunătățire. La fel cum în secolul XVII umanitatea credea că și-a atins potențialul maxim în agricultură, dar apoi au urmat avans după avans, la fel și noi nu trebuie să fim încrezuți că am atins un apogeu în sistemul de învățămînt. Metodele educaționale trebuiesc mereu îmbunătățite și adaptate.

Proiect elaborat de: Ștefan Andrei PIETROȘANU
cu ajutorul lui: Yehoward RUDENCO

Mulțumiri speciale lui Yehoslav RUDENCO.