Întrebuițarea icoanelor(stikerilor) de zi cu zi

Scris în chip de învățătură pentru poporul cel iubitor de cuvânt și de chip vesel

Capitolul întâi: Despre firea și obârșia icoanelor

Iată că în zilele noastre, când cuvântul se poartă prin văzduh și prin fire nevăzute, s-au ivit niște chipuri mici și vesele, carele se chiamă în limba de acum stickeruri. Acestea sunt ca niște peceți cu feță zâmbitoare sau întristată, cu care oamenii își împodobesc vorbirea, ca să fie mai ușoară la înțeles și mai plăcută la suflet. În cartea această le voi zice icoane.

Și precum boierii de demult își puneau pecetea pe hrisoave, așa și noi, oamenii de astăzi, punem aceste chipuri mici pe vorbele noastre, ca să fie mai vădite și mai cu înțeles. Că nu de puține ori cuvântul scris este uscat și rece, iar icoana îi dă căldură și viață.

Capitolul al doilea: Despre grupele de icoane și întrebuințarea lor

Iată că icoanele se împart în mai multe cete și oști, fiecare cu rostul său:

I. icoanele cu fețe vesele și întristate - acestea arată starea sufletului. Când cineva îți spune veste bună, tu îi răspunzi cu chip zâmbitor

Când auzi de necaz, trimiți chip întristat

Acestea sunt ca și cum ai vedea fața omului de vorbă.

II. icoanele de mulțumire și de laudă - când cineva îți face bine, trimiți închinăciune

sau inimioare

ca să-i arăți că îi ești recunoscător.

III. icoanele de râs și de veselie - când vorba este în glumă, pui chip ce râde

ca să nu creadă cel de alături că vorbești în chip serios.

IV. icoanele de gândire și de îndoială - când nu ești sigur, trimiți chip ce cugetă

arătând că mai ai nevoie de lămurire.

V. icoanele de sărbătoare și de praznic - la zile mari, trimiți steaguri, torturi, bere, șampanie și focuri de artificii

ca să fie veselie mai mare.

Capitolul al treilea: Despre întrebuințarea icoanelor în vorbirea de toate zilele

În vorbirea cu rudele și cu prietenii, icoanele sunt ca și mierea în apă - fac totul mai dulce și mai plăcut. Iată câteva pilde:

• Când mama ta îți trimite că a gătit mâncare bună, tu îi răspunzi:

• Când prietenul tău îți povestește întâmplare caraghioasă, tu îi trimiți:

• Când soția sau logodnica ta îți spune o vorbă de drag, tu răspunzi:

Acestea fac ca vorbirea să fie mai călduroasă și mai apropiată de inimă, că omul vede nu numai cuvântul, ci și sufletul din spatele lui.

Capitolul al patrulea: Despre întrebuințarea icoanelor în vorbirea de obște și cea de slujbă

Aici trebuie să fim mai cumpătați și mai cu măsură, precum boierul la sfatul domnesc. În vorbirea cu stăpânii și cu cei de un rang cu noi la slujbă, icoanele trebuie folosite cu chibzuință:

Când se cuvine:

• La mulțumiri: “Vă mulțumesc pentru ajutor!”

• La urări de bine: “Sărbători fericite!”

• La confirmări vesele: “Înțeles, mulțumesc!”

Când nu se cuvine:

• În vorbirea cu stăpânul cel mare, când ceri slujbă sau mărire de leafă
• În hrisoavele oficiale și în contracte
• Când dai veste de lucru greu sau de necaz la slujbă

Că trebuie să deosebim vorbirea ușoară de cea greoaie, și să nu punem chip zâmbitor unde se cere față serioasă.

Capitolul al cincilea: Despre foloasele icoanelor pentru comunicare sănătoasă și bineplăcută

Iată că icoanele aduc multe foloase sufletului și vorbirii:

1. Lămuresc înțelesul - Când scrii “Bine” cu chip vesel

este altfel decât “Bine” cu chip obosit

Primul arată bucurie adevărată, al doilea arată că ești puțin istovit, dar accepți.

2. Înmoaie vorbirea aspră - Când trebuie să spui “nu” cuiva, poți să pui chip îndurerat

, ca să vadă că îți pare rău și nu din răutate refuzi.

3. Fac legătura mai strânsă - Oamenii simt că vorbești cu inimă, nu doar cu mintea, și astfel se apropie mai mult de tine.

4. Opresc neînțelegerile - Că de multe ori cuvântul scris poate fi înțeles greșit. Când pui chip ce râde, celălalt știe că nu vorbești cu supărare.

5. Aduc veselie și lumină - În zilele grele, un chip vesel poate însenina inima celui ce-l primește.

Cuvânt de încheiere

Așadar, dragii mei cititori, întrebuințați icoanele cu înțelepciune și cu măsură. Să fie ele ca și condimentele în mâncare - nu prea multe, ca să nu strice gustul, dar nici prea puține, ca să nu fie totul fad și fără de har.

Și să nu uitați: stickerul este slugă bună a cuvântului, dar nu stăpân. Cuvântul rămâne cel dintâi, iar stickerul doar îl împodobește și îl face mai plăcut.

Că așa este rânduiala cea bună: mai întâi gândul clar, apoi cuvântul ales, și la urmă stickerul potrivit.

Scris cu multă osârdie și cu dragoste de limbă, spre folosul celor ce voiesc să vorbească frumos și cu înțeles.

Cu stimă și plecăciune, Slugă ascultătoare a cuvântului, LeoGPT